Medici si Rezidenti Franta

medicina-franta-doctor-rezident-efranta.ro

eFranta.ro

                REZIDENT DE LA PARIS

        Daca deja ti-ai ales meseria dar nu si tara unde ai vrea sa o imbratisezi, daca esti cat de cat curios/a sau chiar interesat/a de cum ar fi sa lucrezi intr-o tara care mereu ti se da exemplu prin carti, o sa iti arat cum ai putea tu sa dai marea lovitura pentru cariera ta. Chiar daca nu vei vrea sa ramai aici, ti se deschide apetitul pentru vestul Europei si vrei sa vezi cum e si in alte tari mult mai dezvoltate, nu strica niciodata in CV ceva experinta frantuzeasca.  Trebuie bineinteles sa inveti franceza, nu te stresa prea tare, sunt intelegatori cu strainii si mereu au printre ei doctori sau rezidenti straini. Nu te astepta sa vorbeasca cu tine in Engleza desi ei stiu, considera mult mai importanta franceza ; iar acest lucru trebuie sa fie un plus pentru tine. E adevarat ca toate cuvintele uzuale nu le gasesti in carti ci doar venind aici.

Invata franceza!

Pentru invatarea limbii franceze, eu am incercat site-ul www.busuu.com in care poti face cursuri de franceza online. Mai poti sa gasesti si lectii de franceza pe youtube; cauta filme pe internet in franceza, emisiuni TV sau radio. Pentru asimilarea informatiilor noi, recomand materialele audio-video, pe care sa le ascultati prin casa, in timp ce faceti treaba. O sa vezi ca intr-o saptamana doua, o sa intelegi cam tot ce se vorbeste in limba franceza, iar daca gasesti cuvinte dificile le cauti pe site-ul www.lexilogos.com. Personal, am mai incercat sa ascult in drum spre servici cursuri, muzica sau lectii de franceza. Acum poti gasi cursuri, lectii de franceza, TV/Radio frantuzesti in aplicatile  smartphone-urilor dar si a tabletelor. Utile si usor de folosit.

Mai exista sistemul „Pimsleur”, un sitem de invatare a unei limbi straine, prin ascultarea unei inregistrari , repetarea cuvintelor si incropirea de mici conversatii in care ascultatorul trebuie sa raspunda la intrebari (il gasesti destul de usor pe torente).  BBC-ul pune de asemenea cursuri de franceza, gen invatarea unei limbi in 12 saptamani. La fiecare din limbile straine prezentate, sunt conversatii, dictionar, vocabular, jocuri, gramatica, si cam tot ce ai nevoie sa te puna pe picioare cu limba respectiva.

Incearca toate variantele care ti le-am oferit si alege variata potrivita tie. O data inceput procesul de invatare, incet incet vei progresa. Daca intelegi ce se vorbeste la televizor in franceza sau ce scriu ziarele, macar cuvintele de baza si cuvintele de legatura atunci, poti sa consideri ca te vei descurca de minune in spitalele din Franta. Cu gramatica mai poti studia odata ajuns pe meleagurile hexagonului.

De ce am ales Franta?

eFranta.ro

eFranta.ro

Acum ca Romania este in Uniunea Europeana, eu am zis de ce nu! Pot afirma ca fata de cat stiam cand am plecat din Romania si cat stiu acum este o mare diferenta in bine. Desi citisem tot ce se putea citi pe internet. Daca vrei cu adevarat sa pleci te sfatuiesc sa zici la toata lumea, o sa te surprinda faptul ca lumea din jur tau sa interesat si ea de plecarea in strainatate, unii au cautat si ei o data si mai au cateva informatii, unii cunosc pe cineva care a plecat si te pot ajuta, iar altii cand vor afla ceva despre tara sau orasul care te intereseaza pe tine, te vor anunta si pe tine. Niciodata nu stii tot si tot timpul exista informatii utile ce vin usor usor.

Eu am ales Franta pentru ca am plecat cu logodnicul meu care nu e in domeniul medical si am zis ca Franta in primul rand este dezvoltata din punct de vedere economic cat si social. Ca geografie este in centrul Europei de vest, noi avand rude atat in Amsterdam, Londa si Barcelona ne-a fost mai usor sa alegem tara. Din punct de vedere medical, stiam colegi care au plecat si ei prin Franta, dar cel mai interesata am fost de raspunsurile la intrebarea “de ce te-ai intors?”, de ce as putea fii eu nemultumita in tari unde viata sociala este net superioara celei din Romania.

Exemple de nemultumire din partea medicilor care s-au  intors in tara, au fost :

  • “Sunt departe de familie” - nu credeam dar este foarte adevarat, e foarte, foarte greu sa te desparti de familie dupa atatia ani, de aceea trebuie sa te gandesti foarte bine la decizia ta. La inceput totul e nou, totul e frumos si curat, de vizitat nu mai spun, nu se termina niciodata si cand se termina foarte usor te poti urca in tren sau masina si pleci sa vizitezi alte orase sau tara. E greu fara familie, e greu fara prieteni, fara intalniri neprogramate (in Europa de vest nu exista asa ceva, pentru a te putea  intalni cu un prieten/a trebuie sa „iti” rezervi cu 2 luni inainte locul in programul lor, dificil pentru mine). E greu sa nu mergi in fiecare week-end la cate o zi de nastere, daca vrei sa razi, sa plangi sau sa lenevesti trebuie sa le faci singur. Este singurul lucru la care le dau dreptate celor  care s-au intors in tara; degeaba iti faci aici noi prieteni, nu e colega ta de banca din clasa I, nu e vecina de deasupra cu care ai trait o viata, nu e cea mai buna prietena care iti stie cele mai adanci secrete, asa ceva nu vei gasi in strainatate si iti va lipsi mereu (multumesc ca sa inventat skype-ul si telefoanele mobile).
  • “Francezii sunt nationalisti” – sunt aici de aproape un an si pot sa spun ca atat de multe nationalitati la un loc, n-am mai vazut niciodata. Nu cred asta despre francezi sincer, am lucrat cu ei dar si cu alte nationalitati (chinezi, tunisieni, albanezi, algerieni, marocani etc.) si s-au comportat normal cu mine, dar si cu colegii mei. Uneori se poarta ciudat cu tine, dar incearca sa te integreze mereu intre ei, sunt super cumsecade, respectuosi si cu bun simt.
  • “Niciodata nu ma vor trata ca unul de ai lor” – poate asa e, sincer nu stiu, nici n-am incercat si nici nu vreau. Eu vreau doar sa fac ceea ce imi place (sa fiu doctorita) intr-un loc in care lumea ma respecta, unde pot avansa in cariera, unde pot avea un viitor. Sunt sigura ca ceea ce vreau eu, nu este in Romania. Dupa 6 ani de facultate aici esti respectat, ai un salariu bun (normal, super mic pentru ei, dar pentru mine nici nu se compara cu ce aveam in romania, o sa va povestesc si despre salarii), curatenie, secretara, studenti care muncesc si te ajuta, toate analizele de care citesti in carti, dar de care nu te poti atinge in tara, toate felurile de Betadina, toate tipurile de ace, pansamente etc… toate la discretie.

De ce Franta ca si medic?  Ti se recunoaste orice stagiu facut aici si in tara. Noi in Romania invatam dupa sistemul frantuzesc. Chiar daca nu iti place aici, macar poti pune pe CV, am lucrat in Franta 6 luni. Am citit medicina in frantuzeste si ma regasesc, stiu ca sistemul seamana cu cel romanesc. Eu fiind surprinsa ca in Statele Unite, daca omul nu are asigurare trebuie sa il lasi sa moara in strada (nu as putea face asa ceva, sunt om inainte de a fi medic). In Germania  spre exepmplu, trebuie sa renunti la rezidentiatul tau si sa faci dupa sistemul lor un fel de rezidentiat, dar care daca nu il termini la ei, in tara nu ti-l recunoaste nimeni. Tot in sistemul medical German mi sa spus ca tu, ca si doctor, trebuie sa faci toate prelevarile de sange, sa faci toate administrarile de medicamente, iar limba dupa parerea mea CRED ca este imposibil de invatat, desi orice iti pui in minte este realizabil, deci “never say never”.

E adevarat vizitasem Parisul inainte sa decid unde vreau sa lucrez. Mi s-a parut potrivit pentru mine, conteaza mult sa te simti confortabil, sa iti placa ceea ce vezi. Eu de cum am vazut prima data Parisul m-am indragostit, nu e asa de curat ca in Germania, francezii nu sunt asa de stricti dar totusi  nu se compara cu Bucurestiul. Aici totul este bine organizat, curatenie in spitale, agitatie pe strazi, oameni care isi traiesc viata, magazine care nu se inchid toate la ora 6 seara, asa cum am vazut in Amsterdam. Deci repet trebuie sa cauti ceva care se potriveste atitudinii dar si stilului tau de viata.

Ce iti trebuie ca sa faci pe Doctorul in Franta?            

medici_franta_rezidenti_grup_franta

eFranta.ro

CURAJ si VOINTA

Da, acestea doua sunt acele mai importante, dar mai trebuie si o familie care sa te sustina, de prieteni care sa nu te paraseasca si de multa rabdare cu sistemul romanesc, pentru a-ti face toate actele de care ai nevoie.

ACTE DIN ROMANIA

In primul rand, trebuie sa stii ca francezi primesc copii xerox peste tot, nu mi-au cerut niciodata actele in original, dar eu totusi mi-am luat si actele originale la mine. Totul trebuie sa fie tradus in limba franceza.

1. O adeverinta cu vaccinurile facute in tara, cam asa:

MODEL ADEVERINTA VACCINURI

Je soussigné, Dr___________________, médecin generaliste, Bucarest, Roumanie, certifie par la présente que Mademoiselle ____________________ a la suivante situation de vaccination à la date de  ___/___/_______:

  • BCG (vaccin antituberculeux) :_________________ 26.01.1981 ;
  • AP (vaccin antipoliomyélite) :_________________28.09.1981 ; 02.11.1981 ; 19.12.1981 ; 16.12.1982 ; 
  • DTP (vaccin antidiphtérique, antitétanique et anticoquelucheux) :________________08.05.1981 ;
  • DT (vaccin antidiphtérique et antitétanique) :________________14.11.1986 ; 
  • Vaccin antirougeoleux : _________________30.02.1982 ; 03.02.1988 
  • Vaccin antihépatite B : _________________21.10.1999 ; 29.11.1999 ; 09.05.2000 
  • R.O.R. (vaccin antirougeoleux, antiourlien et antirubéoleux):________________:
  • D.T. (vaccin antidiphtérique et antitétanique) : rappel______________04.03.2004  etc.
2. Diploma de facultate si suplimentul traduse si legalizate;

3. CV (in franceza obligatoriu, scurt si concis, cat mai multe cursuri, studii articole);

4. Copie dupa pasaport, desi suntem in UE, ca sa lucrezi trebuie sa ai pasaport valabil.

5. Certificat de nastere si casatorie traduse si legalizate (eu mi-am facut noul certificat european care este in engleza, romana si franceza);

6. Certificatul de conformitate pe care il obtii de la rectorat, dupa ce depui actele cam in 2 luni il obtii, nu e greu trebuie sa te interesezi un pic si sa ai ceva rabdare;

7. Adeverinta de la centrul de stagii, cu ce stagii ai facut pana in momentul plecarii si in ce an de rezidentiat esti, la fel nu mi-a folosit la nimic, iar de la centru mi-au spus ca trebuie sa fac copie dupa carnetul de rezident dar n-am folosit nicaieri;

8. Intreruperea rezidentiatului in Romania si pastrarea bonului. Asta e foarte simplu cu scrisoarea de acceptare la rezidentiat, primita de la profesorul din Franta si cu o cerere completata care se afla la minister la usa de la registratura, le depui la minister si obtii un bon cu un numar scris de mana.

9. Pe unele site-uri scrie ca iti trebuie si cazier tradus si legalizat, eu mi-am facut dar nu l-am folosit niciodata;

               Romania fiind in Uniunea Europeana, dar nu are visa Shangen, daca lucrezi mai mult de 6 luni ai nevoie de “titre de sejour” = drept de munca, pe care il obtii dupa ce depuii toate copiile dupa actele cerute de catre spital, la departamentul Resurse Umane al spitalului de care apartii. Ai nevoie de 3 poze, dovada de locuinta si scrisoarea sefului de sectie ca te accepta.

Agentie sau pe cont propriu?     

doctor_medic_rezident_intern_specialist_franta_paris

eFranta.ro

Daca esti comod si nu vrei sa te agiti prea mult, recomand cu caldura agentiile care trimit medici rezidenti sau medici specialisti la mai bine. Daca iti faci actele din Romania, ei se cam ocupa de tot  ce trebuie. Majoritatea acestor firme sunt platitie de spitalele din Franta, deci nu pierzi nimic, dar ai grija mereu poti da peste cineva care vrea sa profite.

Eu am ales sa fac totul pe cont propriu (asta insemna cu familia, logodnicul, prieteni, colegi si oricine stia ceva util).  In primul rand alegi orasul si apoi cauti pe internet spitale universitare si numele orasului unde se afla acestea, apoi cauti seful de sectiei dorite, pe care il google-esti cautand mail-ul acestuia. O data avand mail-ul mai multor sefi de sectie, un CV bine pus la punct asa cum te-am sfatuit, adaugi o scrisoare de intentie in care scrii cine esti dorinta de a efectua un stagiu pe sectia lui, de care cica ai auzit, apoi trimite mail-uri. Foarte important de stiut este ca stagiile incep din mai sau noiembrie si dureaza 6 luni, apoi cauti iar alt stagiu sau daca iti place poti reinnoii stagiu la acelasi spital. Deci de preferat sa trimiti CV-uri pentru noul stagiu, cam cu doua luni inainte de a incepe, martie si septembrie. Nu pare simplu nici nu am zis ca este, dar macar e fezabil.  Mult mai usor gasesti in orasele din sud-ul tari si mai greu Paris si Ile de France, dar eu am gasit si sunt convinsa ca si tu vei gasi. Au deficit de personal si au nevoie de noi.

Trebuie sa fii hotarat unde vrei, trebuie sa stii ca in Franta esti platit cam la fel, pentru ca este sistem de stat.  Dar daca iti gasesi ceva in sud-ul Frantei cazarea si mancarea este mai ieftina, deci ramai cu mai multi bani la sfarsit de luna, si este mai usor sa gasesti ca si in Romania loc de munca in orase mai mici. Personal am ales Parisul. Pentru ei nu am salariu mare dar eu sunt multumita. Salariu de baza pentru un rezident este 1400 euro pentru inceput, apoi creste usor usor, nu ca in Romania deloc; pentru suplinirea  bugetului, mai poti alege garzi de noapte, in timpul saptamanii vei fi platit cu aproximativ 80-100 de euro pe garda, dar a doua zi ai „repaus de garde” adica zi libera, sambata 130-150 euro iar duminica este dublu 200 euro. Important de stiut este ca ei lucreaza defapt de luni pana sambata deci 6 zile pe saptamana, din cand in cand un week-end esti ocupat cu o garda,  iar celelalte weekenduri ai liber, bineinteles ca pentru duminica lucrata esti iar platit in plus 100-150 euro. Depinde de spital cate garzi faci pe luna, depinde de cati colegi ai ca sa stabiliti cate weekenduri lucrezi, dar in general un week-end si 1-2 garzi pe luna le lucrezi. Maxim o garda pe saptamana este legal, ceea ce nu mi se pare absurd.

Student/rezident/medic in Franta!

medic-pneumology

eFranta.ro

Desi asemanatoare, facultatea de medicina franceza cu cea din Romania, m-am gandit sa descriu un pic cam ce face fiecare treapta de invatacel. Ca student la medicina ai cele mai multe variate de alegere si ai timp sa citesti si sa alegi ce ti se potriveste. Daca vrei poti sustine rezidentiatul in Franta, iar cel mai importat lucru de stiut este ca poti, dar se da doar in ultimul an de facultate (anul 6 in luna mai), daca ratezi nu mai poti da in Franta rezidentiatul.

Studentul vine de dimineata la ora 9 (valabil pentru toate spitalele) si are ca toti din spital responsabilitati. Principala lui responsabilitate este sa aranjeze analizele printate in dosarele pacintilor si daca descopera ceva anormal sa semnaleze. El consulta bolnavul si scrie in fisa de spitalizare evolutia lui din timpul spitalizarii.  Iar programul se termina la ora 13, depinde de zi, dar cursurile la ei incep cam de la ora 14:00. Trebuie facut obligatoriu fiecarui bolnav spitalizat un ECG, si daca are nevoie de gazometrie arteriala, acestea intra tot in responsabilitatea studentului, la inceput indrumat de rezident iar apoi singur. Recuperarea analizelor, radiografii, echografii, computer tomograf, scintigtafii etc, de asemenea studentul mai face si recuperarea antecedentelor, a analizelor facute in exterior (telefoane date la medicii de familie, la alte specialitati).  Pentru deciziile importante in Franta se organizeaza staff-uri, adica se strang mai marii sectiilor si discuta cazurile dificile, iar pentru asta studentul trebuie sa prezinte cazul, cu antecedente, evolutie si intrebari de genul: “ce facem mai departe?” Dupa parerea mea pentru a face bine toate cele enumerate mai sus este, studentul trebuie sa fie in contact permanent cu pacientul. Urmareste cazul si daca nu intelege ceva se adreseaza rezidentului. Trebuie sa pregateasca materiale pentru Staff,  cunoasterea dar mai ales intelegerea cazului prezentat. Pentru inceput urmareste rezidentul, apoi incearca si el. Profesorii sunt cu bun simt si inteleg daca cineva este la inceput sau daca vreun rezident este strain si se exprima mai greu.

Sunt platiti pentru munca asta cu vreao 300 euro pe luna si 20 euro pe garda, nu mult stiu, dara daca stai sa te gandesti ca noi mergeam in fiecare zi la spital pentru practica si nu castigam nimic.

Au responsabilitate, sarcini si cu toate acestea ii ajuta pentru mai tarziu. Da sunt mai bine pregatiti ca noi, au scoala vietii si la inceput m-am simtit un pic in urma, dar nu-i nimic cu vointa si incredere, am depasit momentul. Prima foaie de observatie un student m-a invatat sa o alcatuiesc, acum sunt mandra sa spun ca vin cu incredere la mine studentii, stiu ca am rabdare cu ei si le explic cu draga inima, stiu ca unul dintre ei a fost profesor pentru mine.

Eu sunt rezident in Paris aici se numeste „Intern”

Rezidentul: Pentru mine e super, imi placea ceea ce faceam in Romania si cat am facut rezidentiatul in tara, credeam ca sunt o studenta in continuare, iar salarul era un fel de bursa. Acum lucrez mult mai mult, ce-i drept, dar la final de luna ma simt om matur si responsabil. Programul incepe de la ora 9 dimineata pana la 18:00-18:30 chiar mai mult daca ai noi internari. Ai cam 8-10 paturi de care trebuie sa te ocupi, impreuna cu un student, un medic si un profesor. Medicul e mai mereu pe sectie si stie cam ce faci. Daca ai vreodata nevoie de ceva, nu stii, nu te descurci, e acolo cu sfaturi. O data pe saptamana  se face vizita pe sectie (un fel de recapitulare pentru rezident). La 9 cand ajungi trebuie sa faci transmisiunea cu asistentele: ce sa petrecut peste noapte, cine, ce si cum, apoi faci vizita la toti pacientii tai, prescrii tratamentele si apoi te ocupi de externari: scrii reteta, prevezi consultatiile in exterior si semnezi externarea. Cand ajungi la mijlocul zilei, fug repede la masa, in cantina Rezidentilor, iar la intoarcere te asteapta noi pacienti pe care trebuie sa-i examinezi, sa le studiezi dosarele, sa le prescrii tratamente si urmatoarele analize pe care trebuie sa le faca, sa le faci foaia de internare. Daca nu exista alte probleme cu vechii tai pacienti si nu ai prea multe internari, te poti apuca de dictat externarile, ai o caseta si tot dosarul pe care trebuie rasfoit pana cand povestea ta capat un sens.

Ca manevre faci cam tot ce nu poate studentul: ECG, gazometrie arteriala, punctie pleurala, peritoneala, lombara. Trebuie sa vorbesti cu familiile si sa le explici situatia, trebuie sa prezinti la staff daca studentul nu stie cazul, trebuie sa prezinti la vizita medicului si apoi la vizita profesorului (si el face o data pe saptamana vizita). Poti sa ceri orice analiza iti trece prin cap, orice medicament, au la dispozitie orice ai citit prin carti sau articole. Poti intreba orice, oricand si pe oricine, ti se va raspunde pe loc chiar puteti cauta pe internet impreuna raspunsuri. Au internet pe toate calculatoarele si il folosesc la maxim. Asistentele isi fac treburile cu zambetul pe buze, nefiind constranse de salariu sau de conditii.  Exista secretara care iti cauta dosarele pacientilor in arhiva, care se ocupa de externarile si problemele administrative ale pacientilor, ambulante, hartogarie, semnaturi, parafe. Exista si secretara medicala care tapeaza externarile dictate de tine, de organizarea paturilor si noilor internari, de programarea ecografiilor, compiuter tomograf etc… cu negocieri si avansarea datelor. Pentru problemele asigurarilor medicale, plata analizelor, dar si problemele centrelor de recuperare a pacintilor invarsta, exista asistenti sociali care faciliteaza urgentarea problemelor.

Medic in Franta

MEDIC: Prea multe nu stiu, sunt inca intern, dar m-am interesat pentru mai tarziu. Daca e prima oara cand vrei sa iesi cu job-ul din tara, nici o problema, nu e prea greu, mai ales ca acum ai un statut, nu mai esti rezidentul bun la toate. Nu te teme, au mereu nevoie de medici, daca stii franceza, iti place ceea ce faci si vrei sa continui cu cariera atunci n-ai probleme. Statul Roman nu iti ofera oricum nimic dupa ce termini, dar daca ai terminat rezidentiatul, incearca sa iti depui dosarul ori printr-o agentie de recrutare, ori sa iti cauti pe cont propriu (traduci toate diplomele in franceza, aranjeaza-ti un pic CV-ul punand tot ce ai mai bun in evidenta si micsorand-ul ca volum). Alegeti orasul si trimite CV-uri, poti da interviuri prin telefon si daca le convine te cheama sa lucrezi. Stai linistit, ai profesorul peste tine care face vizita in fiecare saptamana, iar in rest daca ai vreo problema poti oricand sa il contactezi. E un sistem in care toti isi fac partea de treaba si totul functioneaza normal. Ca salariu pornesti de la 2500 euro de baza crescand usor in functie de experienta. Mai sunt si garzile care am inteles ca sunt platite dublu fata de rezident si ai si zi libera dupa garda. Programul e cam la fel, incepi la 9 corectezi externarile, faci vizita o data pe saptamana cu rezidentul, in alta zi din saptamana de obicei vinerea profesorul face vizita. Mai ai o dupa-amiaza cand dai consultatii. Staff-ul e in alta zi, plus problemele rezidentului. Cam 16-18 paturi in observatie, 2 rezidenti, 2 studenti, secretara.

Dupa 3 ani de „medic sef” adica medic specialist, devii PH (practicien hattache) un fel de medic primar la noi in tara, iar in alti 4 ani devii PUPH un fel de conferentiar la noi in tara, astea toate fara examene, „fara batai de cap”. Urmatoarea treapta este de profesor la care iti trebuie publicatii si mai ales post. Mai am mult pana acolo, dar pentru cei care imi scriu si vor sa stie, ma pot interesa cu mare placere.

Lista tuturor spitalelor din Ile-de-France/Paris care apartin de APHP si care iti recunosc studiile facute in Romania, dar si cei din Romania iti recunosc stagiile facute aici.

spitale aphp paris franta

aphp.fr

medic_chirurg

Madalina Grigoroiu

Madalina Grigoroiu, chirurg toracic, Franta: O generatie de medici pleaca din Romania

Mădălina Grigoroiu este chirurg toracic, lucrează de șapte ani în Franţa. Spune că practica în Franţa a adus-o în prezent, dintr‑un trecut încă îndepărtat al medicinei din România. Lecţia franceză, în afară de achiziţia ultimelor noutăţi în profesie, a însemnat conştientizarea forţei individului şi a puterii lui de a schimba lucrurile. Lecţie care, alături de o nouă abordare a finanţării, ar putea aduce schimbarea majoră şi în România şi ar putea opri exodul unei întregi generaţii de medici.

Când aţi plecat din ţară? De ce ?

Am plecat în martie 2001. Parcursul meu profesional a fost cât se poate de simplu: după ce am terminat Facultatea de Medicină din Craiova, în 1993, am făcut un an de stagiatură care era obligatoriu. Apoi am intrat în rezidenţiat și am făcut cinci ani în chirurgie toracică, la Bucureşti.

Începând cu 1 februarie 2001 am ocupat prin concurs un post de chirurg toracic la Institutul Clinic Fundeni.

Pusă în faţa responsabilităţii depline pe care un chirurg o are, nu mă simţeam pregătită întru totul, nu mă simţeam foarte sigură pe forţele mele. Prin urmare am simțit nevoia unui termen de comparație și am vrut să văd cum este chirurgia toracică într-o ţară europeană. Am decis să plec în Franţa.

Care au fost primele experienţe, primele impresii ?

Am ajuns în Franţa în martie 2001, în Secţia de chirurgie toracică a profesorului Dartevelle de la Centrul Chirurgical “Marie Lanellongue”, una dintre cele mai reputate clinici de chirurgie toracică la nivel european şi chiar mondial. Aici am fost observator pentru două luni, timp în care mi-am dat seama că îmi lipseau încă foarte multe noțiuni din bagajul meu de cunoştinţe în chirurgie toracică, şi că probabil o activitate mai îndelungată în cadrul serviciilor franceze de chirurgie toracică mi-ar fi putut fi de mare folos pentru viitorul meu profesional.

Mi-am găsit un post de intern. Am început astfel un al doilea rezidenţiat, care a durat doi ani şi jumătate, în cele mai importate servicii de chirurgie toracică din Paris. Au fost doi ani extraordinari, în care am muncit și am învățat foarte mult. Ca o noutate absolută pentru mine, în această perioadă am avut ocazia de a participa și la primele transplanturi pulmonare. M-am întors apoi pentru trei ani la Institutul Clinic Fundeni și în noiembrie 2006 am revenit în Franța ca asistent universitar la Catedra de Chirurgie Toracică de la Facultatea de Medicină “Rene Descartes” Paris 5, profesor Jean-François Regnard.

Primele impresii din Franţa au fost foarte puternice. Mi-am dat seama că aproape totul era de refăcut. Exista o diferenţă destul de importantă între ceea ce făceam noi în România în materie de chirurgie toracică şi ceea ce se făcea în Franţa.

Am fost de asemenea foarte impresionată de accesul integral la materialele din literatura de specialitate din toată lumea, acces pe care îl aveam de la orice calculator, din orice spital sau universitate.

Practicând chirurgia toracică în Franţa, impresia mea era că practic în prezent, că sunt “la zi”. Ceea ce făceam noi în România, văzut din Franţa, era o chirurgie a trecutului, aş putea spune. Sper că lucrurile s-au schimbat în ultimii ani în România şi în chirurgie.

Ce faceţi acum ?

Sunt chirurg toracic la spitalul universitar “Henri Mondor”, din Créteil, spital ce face parte din reţeaua spitalelor pariziene de asistenţă publică (Assistance Publique Hôpitaux de Paris). Am fost admisă în urma concursului de anul acesta pe lista de aptitudini ca Practicien Hospitalier. Este echivalentul unui medic primar din România. Concursul este la nivel naţional, are loc o dată pe an şi reprezintă validarea de către statul francez a nivelului de pregătire profesională și a aptitudinilor unui medic de a fi specialist al statului francez în domeniul în care s-a susținut concursul.

Care sunt colaborările pe care le aveţi cu România ?

Păstrez în continuare o colaborare foarte strânsă cu Institutul Clinic Fundeni, cu Centrul de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic, cu prof. dr. Irinel Popescu şi echipa de chirurgie, pentru că am reuşit să obţinem finanţare pentru un proiect european de cercetare. Este un proiect de cercetare în chirurgia toracică, la care participă două spitale din Paris și unul din Viena: Spitalul “George Pompidou” din Paris, Secţia de chirurgie toracică condusă de prof. Riquet, Spitalul “Hôtel Dieu” din Paris, Secţia de chirurgie toracică condusă de prof. Regnard și Spitalul Allgemeines Krankenhaus Universitätkliniken din Viena, şeful Secţiei de chirurgie toracică fiind prof. Walter Klepetko. Proiectul îşi propune să determine profilul genomului cancerului pulmonar cu celule non-mici şi invazia ganglionilor mediastinali, şi este finanţat de către Ministerul Cercetării din România prin fonduri structurale europene. Practic, pacienţii introduşi în studiu sunt selecţionaţi în spitalele din Franţa şi Austria, iar profilul genomic va fi studiat şi determinat pe Platforma de genomică a Centrului de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic Fundeni, București, şef de centru fiind prof. dr. Irinel Popescu.

Este un proiect important, atât ca finanţare, cât mai ales din punct de vedere al deschiderii pe care o oferă Institutului Clinic Fundeni către partenerii și mediile de cercetare științifică europene.

Cum se vede sistemul românesc de sănătate din Franţa ?

Sistemul românesc de sănătate nu este cunoscut în Franţa. De vreo câteva ori colegi francezi m-au întrebat dacă avem asigurări de sănătate în România, şi cam atât. În schimb, cred că prin numărul mare de medici români care caută să se instaleze în Franţa, sistemul românesc de sănătate oferă o imagine destul de grăitoare. Acum câteva luni auzeam la televizor că 12% din medicii generalişti din Franţa sunt români.

Anul trecut, la Paris, la un congres internaţional de chirurgie toracică, eram cel puțin zece chirurgi toracici români care lucram în Franţa. Majoritatea sunt foarte tineri. Aproape o generaţie de chirurgi toracici pleacă din România. Aceeași situație este și în celelalte specialități. Probabil că acest lucru este destul de edificator pentru colegii francezi.

Se vorbeşte în România de reformă. Cum vedeţi aceste încercări ?

Îmi pare rău, dar nu sunt la zi cu actualitatea sistemului medical şi a reformei din România. Cred însă că problema majoră a sistemului românesc de sănătate este bugetul. Nimic nou! Mai mult, această problemă nu este specific românească. Chiar şi bilanțul sistemul medical de sănătate francez este negativ, afișând deficite de miliarde de euro în fiecare an (10,6 miliarde în 2009), și asta cu toate că nivelul de bugetare al sistemului francez de sănătate este incomparabil mai mare decât în România… Însă, în România, impresia mea este că guvernul ar dori ca acest sistem să funcţioneze, dacă s-ar putea, pe gratis. Din păcate, indiferent de sistemul de bugetare, public sau privat, medicina costă bani. Trist este faptul că din această lipsă de bani se creează impresia unei lipse majore de consideraţie a statului român în raport cu medicii pe care îi formează, precum și față de oamenii bolnavi. De aceea, fiecare se descurcă apoi cum poate. Medicii aleg de multe ori să plece în străinătate.

Sursa:medicaacademica.ro

___________________________________________________________________________________________________

medic_franta_farmacist_e-franta-ro

Alexandra B.

Dupa obtinerea diplomei mele de medicina, in Bucuresti, am decis sa nu parctic in Tara si sa intru in industria farmaceutica, mutandu-ma in Franta. Pe vremuri, se putea intra fara nici un fel de diploma dar azi, datorita inaspririi reglementarilor si legilor, este nevoie de o dubla competenta. Este vorba in general de o dubla competenta in marketing sau management, specifica sanatatii.

Ceea ce am si facut. M-am inscris la un MBA in Paris, in marketing si managementul industriilor farmaceutice. Cu acestea diploma, poti activa in industria farmaceutica, in polul medical sau chiar sa lucrezi in marketing pur.

Eu am preferat polul medical pentru ca esti foarte implicat in studiile clinice, ceea ce imi si place foarte mult.

Pentru a face MBA-ul meu, a trebuit sa fac un împrumut de 15 000  euros fiindca scolile care ofera aceste studii sunt destul de scumpe si prestigioase (HEC, ESSEC, ESCP…) si recunoscute. A face un imprumut nu implica doar sa te duci la banca si sa expui gandul tau de cariera. Fara un garant, poti sa-ti iei adio de la imprumut. Eu am avut noroc cu prietenul meu care lucreaza si care imi este garant, altfel cu siguranta n-as fi putut face acest MBA. Asadar daca vreti sa faceti un imprumut pentru studii, garantul este absolut necesar.

Doresc sa mai fac o mica precizare, a fi medic in industria farmaceutica nu inseamna ca devii reprezentant medical al unui medicament. Este o meserie a parte, care aici se numeste “délégué medical”. Eu eram (in cursul stagiului meu) medic in cercetarea clinica, meserie care implica dezvoltarea de studii, de strategii in vanzarea medicamentelor din punct de vedere medical; sa faci prezentari reprezentantilor cu tot ceea ce trebuie sa stie despre medicament ; pe baza cercatarilor si a strategiilor pe care le prezint, reprezentantii trebuie sa expuna aceste cunostinte medicilor in spitale. Tu, ca medic, faci reuniuni stintifice, unde aduni alti medici si experti unde se discuta despre ce alte actiuni se pot lua in urma cercetarii pentru avansarea medicinei.

Dupa ce am terminat stagiu si am si absolvit intre timp. Am inceput goana dupa un post propriu-zis. Este ceva mai complicat din cauza crizei dar si pentru ca salariile sunt destul de mari (50.000 – 60.000 euro) pentru un incepator in domeniu. Si industriile farmaceutice prefera sa aiba multi stagiari care sunt platiti foarte putin, dar care fac exact aceeiasi munca sau aproape. Deci trebuie perseverenta si multa vointa.

Sursa : Alexandra B.


Articolele vor urma. Mai reveniti sau ne puteti urmari pe contul de Facebook: eFranta.ro

Daca aveti intrebari, le puteti lasa in partea de jos la comentarii. Vom incerca sa aflam raspunsurile din surse directe sau cu amabilitatea cititoriol acestui site.

3 Responses

  1. Onutzza

    Nov 6th, 2011

    Felicitari pentru blog. Sunt o gramada de informatii utile aici, poate daca as fi avut o asemenea sursa de informatii inainte sa plec din Ro, nu m-as mai fi stresat atat, cu toate ca mi-a ajutat mult tot ce mi-ai mai zis si tu in mailuri. O singura corectie am: PH inseamna practicien hospitalier. PA este practicien attache.

  2. Cristina Br

    Nov 15th, 2011

    Cum pot adauga si eu un articol? Sunt rezidenta in Nice si as putea sa aduc si eu niste informatii de la mine din zona! Contactati-ma pe mail. ms

  3. Andreea

    Nov 30th, 2011

    Merci. Mie mi-a fost tare folositor, ma tot gandeam sa plec sa lucrez ca medic in Franta, dar prietenul meu nu e din domeniu, aici am gasit informatii si pt mine dar si pentru el. Sper sa ajung si eu din mai in Franta, ma gandeam mai in sudul tari.
    Mult noroc in continuare.